Infernul lui Adesea

Adesea apar atâtea intrebari,
Ce-n mintea ta dau războaie..
Și gândurile-ți par acufundari
Într-o mare de văpaie.

Adesea nu știi de esti nebunul din lumea reală,
Sau de ești normalul în nebunia
Ce lumea întreagă o spală
În urmă lăsând agonia...

Și apoi adesea pe gânduri când cazi,
Și nu mai știi cine ești.
Te-avânți într-o lume de nomazi
Și fericrea la cer o cerșesti.

Iar "adesea" acesta devine eternul,
Ce în urmă incet de lasă...
Și-n minte-ți dezlănțuie infernul
Ce-ți devine curând și casă.

Nebunia lui RE

Se pare
că doare
fiecare lacrimă care,
din întâmplare
cade în mare..
spre uitare
în amânare
a fiecărei clipe care
arzătoare
pare
că din întămplare
reapare
și doare
amintind de trecutul care
nu dispare.

Risipire-n valuri infinite

Apus de soare şi răsărit,
La tine gândul mi-a fugit.
Nisip spălat de mare,
Priviri pierdute-n zare.
Scoică-ngropată-n nisip,
Iată....te-am regăsit
Briză caldă de vară,
Te uit pentru a mia oară...
Si te las pe aceeaşi plajă goală,
Unde te-am lăsat şi aseară
În lumina lunii pline
Printre nisipuri fine
Crezând că de astă dată,
Amintirea-n nisip rămâne îngropată...
Iar valul ce va veni
O va risipi...

Dintre toți,tu!

Tu,acel chip divin,pierdut in zare.

Tu,cu acel miros plăcut de mare.

Tu,cu ochii tăi în care răsăritul l-am zărit.

Tu,cu ochii tăi si cu apusul în care-am murit.

Tu,dintre toți ce-i puteam alege.

Tu,dintre toți cei fără de lege.

Dintre toți,TU!

Vis?

Meditând zi și noapte,

Mi-am dat seama că visele-s deșarte

Atunci când timpul ți-e dușman de moarte.

Atunci cand stai și te gandești

Că ție frică să greșești

Şi că întreaga ta viață

Parcă-i o lumină-n ceață

Şi la prima curbă pare

Că dispare.

Apoi te-ntrebi dacă,

Timpul nu cumva incearcă

Să-ti pună un bat in roată.

Și atunci realizezi

Că de vrei să visezi,

Poţi in tine să te-nchizi

Şi sufletul, visului să-l vinzi.

Caci in realitate-ţi crudă

Tu si timpul veţi fi mereu in luptă,

Luptă ce ca premiu are

Cheia dintre realitate si visare,

Caci in vis tu poţi fi

Ceea ce vrei a deveni

Doar un pas real de faci

În falsitate te-mbraci

Amintiri...

Se poate oare,

Ca din întâmplare..

Lucruri din trecut să pară.

Că se-ntâmplă iară?

Și nu e ciudat cum poate,

Amintiri în suflet păstrate

Revin adesea printre gânduri din prezent

Făcându-mă să par ..dement?

Și tot din ciudat fac parte

Toate visele deșarte,

Ce păreau dorințe neînfricate,

Dar iată-le pierdute departe.

Și iată-mă aici,și pe mine

Gândindu-mă din nou la tine,

Ca la o amintire din trecut....

De parcă-acum te-am cunoscut....

Plaja cu scoici sfărâmate....

Mereu apar momente ciudate,
Când mă desprind de realiate
Privind în depărtare,
Spre mare,
Într-o stare de visare.
Când lumea dispare,
Și rămâne o-ntrebare
Unde-s oare?

Iar apoi mâna o-ntind,
Nisipul în vânt rispind,
Ținând în mână-o scoica ruptă
De mare pierdută.

Și așa ,cu vise deșarte.
Pierdute pe plaja cu scoici sfărâmate,
Și cu nisipul în vânt risipit
De mare însoțit
Mai pierd in nestiință..
Înc-o dorință.

Timp grăbit

Deși timpu-i infinit,
Pare  mereu grăbit.
Suficient nu-i niciodată.
Lasă-l să treacă !

Să treaca ca de vând dus,
Ca un soare spre apus,
Ca luna în noapte,
Departe,departe...

Căci chiar de nu realizezi,
Poate pentru că mereu ,visezi
În timp ce timpul dispare,
Se pare..
Că și noi învățăm
Să luptăm,să așteptăm.
Pentru lucrul mult dorit,
Noi și timpul grăbit..
Ce pare
Că dispare.

Zâmbete culese de pe-un nor..

Pe-un nor iar am plecat, Într-un loc minunat Plin de fericire eternă Ascunsă-ntr-o cavernă.

E locul meu din vis ales, Zâmbete din cușca ies. Pe fața mi le așez, Și visez.

Și chiar de îmi e dor de tine, Totuși imi este bine. Căci ,să nu-mi mai fie dor Mâine mă mut pe alt nor!

Din nou,uneori,dar

                                           

Din nou privirea in zare mi-am pierdut,

Din nou am realizat că vreau prea mult,

Din nou trecutul se intoarce,

Din nou am realizat că nimic,e tot ce pot face

Da,din nou sunt in acea stare.

E acea stare de visare..

Dar acum mă simt ca intr-un vis lucid

Un experiment de care curând am citit.

Și de ce fac această comparare?

Poate pentru că-i singura rezolvare.

Rezolvare a tot ce-n jur se-ntâmplă

Azi plângândă,azi râzândă.

Uneori stau și mă întreb

Ce să fac,ce să aleg,

Sunt ca intr-un triunghi,

Sunt ca într-un cerc

Mă pierd,mă pierd

Uneori parcă timpul aș vrea inapoi să-l dau

Mi-e dor de vechea EU,și vreau

Parcă din nou copil să fiu

Doar să desenez,invăț și scriu

Căci a spus cineva,cândva

Nu crește mare,vei regreta,

Căci probleme apar mii și sute

Zile si nopți la rând pierdute

În încercarea de a le rezolva

De-ați găsi liniștea.

Și uneori încercarea-i în zadar

Cazi,te ridici,dar ramâne un DAR..

Dar e  bine de fac așa

Dar de e rău,ce se va întâmpla?

Uneori doar te afunzi,

Într-o mare de aluzii

Și din nou te-ntrebi pe tine...

Dar nici tu nu știi ce-i bine.

PLECAREA

                             

Nu e ca și cu nu aș fi ştiut că vei pleca

Căci toți pleacă cândva

Dar totuși tu? Te vei întoarce

Într-o lume în care  trecutul zace?

Și dacă eu voi face parte din trecut

Voi fi ca un greiere tăcut

Ce te va aștepta in neştire

Crezănd ca iubirea vine

și dacă tu nu vei veni,

greierele va muri?

Și de și eu voi pleca

Oare mă vei căuta?

Oare-ți vei dori vreodată

Să ştii ce s-a-ntâmplat cu a cea fată

Ce ti-a jurat iubire-odată?

Dar ce contează viitorul,când prezentul e incert

Cu cine ar trebui să mă cert

Că te las să pleci

Poate pe....veci

Iar eu,iar eu ramân aici

Printre  amintiri si vise...reci.

Seci.

Acum,ca și prima oară

                              

În van,un zâmbet ai aruncat,

Un zâmbet în a cărui strălucire,m-am încurcat,

Un zâmbet pe care și-acum îl simt,

Un zâmbet la care-am răspuns zâmbind.

O privire,aruncată din întâmplare,

O privire în a cărei cale

Eram și eu pierdută-n zare

Dar o privire m-a dus spre visare.

Un salut și alte doua cuvinte spuse,

Un joc,cuvinte de zâmbete prinse.

Un glas ce parcă mă fermeca,

Un joc, în  care vocea ta-mi cânta.

Și-acum,ca și prima oară

Un zâmbet,o privire,un salut mă omoară

În timp ce pe aripi către rai mă poartă

Într-un labirint al fericirii,fără hartă.

Azi,am zâmbit.

Astăzi mă simt fericită

Căci chiar de nu-s a ta iubită

În privirea ta iar m-am zărit

Și-am zâmbit!

Astăzi nu am plâns deloc

Căci chiar de nu-i mare noroc

Pe tine te-am întâlnit

Am zâmbit!

Astăzi ca și altă dată

Fața mi-a fost luminată

De-al tău zâmbet sclipitor

Am zămbit,de tin’ mi-e dor!

Mâine nu știu ce va fi

Poate iar ne-om intalni

Și-ți promit de-așa va fi

Voi zâmbi!

JOC DE CUVINTE

Un strop de ploaie,cade pe geam.

O lacrimă se duce-n van

O raza de soare ,iese printre nori

Un zâmbet tresare cu mii de fiori

Un fulg de nea pe obraz căzut

O simpla amintire din trecut

Un val de căldură,soare

Pivind în gol,în depărtare

Un cer cu nori,întunecat

Clepsidra cu stele

Stau pe geam și mă gândesc, Clepsidra-n mână o rotesc, Privesc spre stele,neclipind, Printre amintiri ma plimb. Pentr-un moment mă opresc. Realizez că de ore rătăcesc
Și că din clepsidră,nisipul pierdut, Reprezintă tot ce–am avut. Iar în stele te văd pe tine, Priviri și surâsuri fine În prezent trecutul trăind,
La o stea privind…. Iar acum seamă mi-am dat: Nu te-am uitat! La fel cum nici trecutul nu dispare, Nici eu,nici tu nu dispărem ....se pare.