Îmbrățișări și zâmbete

  În urmă cu câteva seri vorbeam cu o prietenă, pe care deși nu o cunosc foarte bine, o apreciez enorm. Vorbind despre diverse lucruri am ajuns și la un subiect, mai interesant... Atât de interesant încât îmi era frică să nu  mă considere nebună pentru că nu mă m-ai opream din scris. Din fericire, ea o artistă.. așa că printre literele infinite aruncate într-o simplă casetă de chat se simțea si emoția. De aceea subiectul discuţiei noastre este și subiectul postării mele de azi.
  Probabil, cei care mă cunosc, știu foarte bine cat de mult îmi plac îmbrăţişările. De fapt le ador, în adevăratul sens al cuvântului! Sunt sigură că nu sunt singura acre gândește așa..totodată.. sunt sigură că mulți consideră asta puțin ciudat
 Ce sunt îmbrăţişările pentru mine? cred că asta ar trebui sa scriu. de fapt asta încerc sa scriu de o săptămână...dar pare al naibii de greu sa îți pui emoțiile în cuvinte.
Nu știu de ce, atunci când cineva mă îmbrăţişează.. brusc.. zâmbesc( cred că și dacă as fi în cea mai cruntă stare de depresie, tot aș zâmbi).
 o îmbrățișare schimbă tot.. de aici, am ajuns la concluzia că e ca o pastilă, o pastilă pentru suflet.
cele mai tari îmbrățișări mi se par alea spontane, atunci când cineva vine și te îmbrăţişează direct, fără să spună nimic, eventual poate să îți zâmbească puțin... oh! sau ale în care cineva te îmbrăţişează pe la spate.. de multe ori, nici măcar nu știu cum să reacționez. și mai sunt și îmbrăţişările alea luuungi, care vin fix în momentul potrivit.. sau alea care vin după  ce privești pe cineva in ochi, cred că astea îmi plac cel mai mult, de fapt ideea lor, ideea că cineva îți citește în privire nevoia de a simți iubire, protecție, grijă, afecțiune..
A! și să nu uit de îmbrăţişarea aia specială pe care abia aștepți să o dai/ primești de câteva săptămîni, luni sau poate doar zile. nu cred că aș putea descrie în cuvinte toată încărcătura de emoții  din acel moment (be ready for tomorrow!!!! )
de fapt, îmbrăţişările sunt cel mai potrivit mod de a transmite emoţie.. pentru că pe lângă fiorii pe care îi trezește, mai e și atingerea aia fizică, căldura si siguranța pe care o simți lângă tine.
 cred că aș putea scrie  două zile continuu despre asta, însă tot nu aș găsi cuvintele exacte .. sau.. motivul pentru care ador asta (de fapt, zilele astea mi-am dat seama că cel mai greu pot defini  tot ceea ce ține de emoții puternice.. pur și simplu simt ), sunt un izvor interminabil de îmbralișări. atât.
  tot ce am scris azi, e pentru persoanele minunate pe care le întâlnesc zilnic, care mă iubesc pentru cine sunt cu adevărat și care fiecare zi au grijă să imi ofere un zâmebt, o îmbrățișare, afecțiune si grijă

Iubire veșnică?

Cred că până acum m-am întrebat de o mie de ori dacă exista iubire veşnică. M-am întrebat de fiecare data când m-am simţit singura, când simţeam iubire din toate părţile și când eu, eu eram aia care arunca iubire spre toţi.

Nu cred că exista un om care sa nu fi iubit măcar o data în viaţă ceva. Exista o mie de lucruri pe care le poţi iubi, o mie de modalităţi prin care pot iubi și 999 de modalităţi de a renunţa la iubire

999, pentru ca una e veşnică

ne iubim părinţii veşnic pentru ca veşnic ne vor iubi, ne iubim prietenii veşnic, pentru ca de asta i-am ales sa fie PRIETENI, iubim obiecte pentru ca ne aduc aminte de ceva

și cu toate astea, apar o persoana.. pe care o vom iubi veşnic din momentul în care o vom întâlni prima oară

Nu spun că cred în dragoste la prima vedere, cred în emoţii..

și la un moment dat,  întâlnim pe cineva al cărui zâmbet , privire, gestică

face sa tresară ceva mic acolo, fix în stomac, și de acolo... mai departe

până unde? până în inima

cred în iubire veşnică pentru ca omul are nevoie constanta de alți oameni.. deşi nu recunoaşte. trăim primind afecțiunea și atenţia altora... dar atunci , atunci când întâlnim persoana aia, simplu fapt ca ne priveşte, pare o modalitate de a dărui atenţie, grija.. ciudat ca putem transforma fiecare defect într-o maaaare calitate. e persoana aia pe care o visăm, uitându-ne la alții, pe care o căutăm permanent din priviri, persoana în a căror ochi ne putem uita și putem spune uşor : "te iubesc"

în timp ce ne ţinem de stomac ,căci tremura de emoţii

fără sa ne fie frica, fără sa ni se mărească pupila, fără a căuta un alt punct în următoarea secundă

iubirea pentru persoana de care ne este teamă și de care în acelaşi timp depindem, aia e iubire veşnică

aia în care găsim totul,,,, găsim opusul a orice.. a orice, ce se afla tot acolo