Iubire veșnică?

Cred că până acum m-am întrebat de o mie de ori dacă exista iubire veşnică. M-am întrebat de fiecare data când m-am simţit singura, când simţeam iubire din toate părţile și când eu, eu eram aia care arunca iubire spre toţi.

Nu cred că exista un om care sa nu fi iubit măcar o data în viaţă ceva. Exista o mie de lucruri pe care le poţi iubi, o mie de modalităţi prin care pot iubi și 999 de modalităţi de a renunţa la iubire

999, pentru ca una e veşnică

ne iubim părinţii veşnic pentru ca veşnic ne vor iubi, ne iubim prietenii veşnic, pentru ca de asta i-am ales sa fie PRIETENI, iubim obiecte pentru ca ne aduc aminte de ceva

și cu toate astea, apar o persoana.. pe care o vom iubi veşnic din momentul în care o vom întâlni prima oară

Nu spun că cred în dragoste la prima vedere, cred în emoţii..

și la un moment dat,  întâlnim pe cineva al cărui zâmbet , privire, gestică

face sa tresară ceva mic acolo, fix în stomac, și de acolo... mai departe

până unde? până în inima

cred în iubire veşnică pentru ca omul are nevoie constanta de alți oameni.. deşi nu recunoaşte. trăim primind afecțiunea și atenţia altora... dar atunci , atunci când întâlnim persoana aia, simplu fapt ca ne priveşte, pare o modalitate de a dărui atenţie, grija.. ciudat ca putem transforma fiecare defect într-o maaaare calitate. e persoana aia pe care o visăm, uitându-ne la alții, pe care o căutăm permanent din priviri, persoana în a căror ochi ne putem uita și putem spune uşor : "te iubesc"

în timp ce ne ţinem de stomac ,căci tremura de emoţii

fără sa ne fie frica, fără sa ni se mărească pupila, fără a căuta un alt punct în următoarea secundă

iubirea pentru persoana de care ne este teamă și de care în acelaşi timp depindem, aia e iubire veşnică

aia în care găsim totul,,,, găsim opusul a orice.. a orice, ce se afla tot acolo